Noi cei care stim…
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum, in anul 2010, cum casele sunt de 50 de ori mai scumpe decat atunci cand au fost cumparate si ne dam seama ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi!”, “Prinselea”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri “video” (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si benzile de magnetofon si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea produse de firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas ... si, cine zice ca nu s-a uitat, ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi Fanta si inghetatele Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Vafe, Cassate si Parfait-uri dupa gustul carora acum tanjim.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si Boney M, si BZN, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar, spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, Rahan, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata, si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara frica de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation si jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Nu traiam intr-o lume virtuala ca acum. Totul era la vedere, palpabil, fizic. De la prietenii cu care interactionai (nu pe mess, sa nu stii nici unde e nici cum arata) la jocurile din “fata blocului”.
Va mai aduceti aminte de:
* desenele animate cu Oblio, Balanel si Miaunel, Mihaela,Iepurele rusesc (Zaits pagadini….)
* gumele de mestecat groaznic de tari Turbo cu abtzibildurile aferente cu masinute ce inveleau guma
* lipiciul Pelicanol…
* pernitele de sampon de urzica
* “cocosheii” din zahar ars vanduti de tiganci la intrarea in scoala generala, ca parintii ne interziceau fara drept de apel achizitionarea lor..
* mersul cu masina doar in zilele pare, respectiv impare, dupa caz, depinzand de numarul de inamtriculare…
* Bombonelele cip?
Nu auzisem de “blaturi” decat in cofetarii. Mergeam pe stadioane si vedeam spectacol, era o descatusare benefica, nu o incrancenare absurda ca acum. Abia asteptam sa iesim de la scoala pentru a face niste ture cu “bicla”, am avut bafta de o semicursiera, sau de a iesi cu basica, o minge celebra de… “35”. In comparatie cu zilele noastre traiam cu mult mai multa intensitate bucuriile vietii, eram mai fericiti, mai curati, mai naivi. Nu eram prizonierii calculatorului ci ai genunchilor juliti.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care am completat “oracole”, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
NOI cred ca suntem ultima generatie care incearca, macar, sa nu ia in ras PRIETENIA.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al meu!
Trimite si la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult, sa isi aduca aminte si ei de acele vremuri.
DMF
