1519 Leonardo Da Vinci foloseste pentru prima data camera obscura, ca ajutor in grafica si pictura
1827 N. Niepce reuseste, dupa o expunere de 8 ore, sa obtina prima imagine fotografica.
1837 Louis Jacques Mand Daguerre creeaza primul daguerreotip.
1851 William Henry Talbot produce primul instantaneu foto utilizand iluminarea prin descarcare electrica (stramosul blitz-ului).
1859 Apare primul aparat foto panoramic - Sutton
1884 Stebbing Automatic Camera este primul aparat fotografic cu roll-film
1888 Apare primul aparat de fotografiat tip box numit Kodak, creatie a lui George Eastman.
1899 Pascal creeaza primul aparat cu motor cu arc pentru roll-film.
1914 Apar primele aparate pe format 35mm
1924 Ernst Leitz proiecteaza si lanseaza pe piata primele aparate Leica (35mm, roll-film perforat)
1948 Apare primul aparat foto Nikon de 35mm. Edwin Land lanseaza aparatul Polaroid.
1976 Canon AE-1, primul aparat pe 35mm comandat cu microprocessor.
1984 Firma Canon prezinta primul aparat foto digital.
Termenul de fotografie vine din grecescul “photos” – lumina si “graphein” – a desena.
Tehnica fotografica cuprinde modalitati variate de producere a unor imagini permanente pe suprafete sensibile prin actiunea fotochimica a luminii sau a unei alte forme de radiatie sau prin tehnici mult mai recente de captare a imaginilor prin mijloace electronice.
Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treaca lumina.Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara.Acest aparat simplu numit "camera obscura" exista de la inceputul sec. al XVII-lea.Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pt. a inregistra imaginea respectiva.Aceasta problema a fost rezolvata abea in 1826 cand Joseph Nicepe a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint.
Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba urmatoarele parti componente:
Corpul - o cutie perfect opaca in care sta filmul pt. a fi expus.
Obiectivul - un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film.
Diafragma - un dispozitiv care controleaza cat alumina ajunge pe film.
Prin inchiderea si deschiderea diafragmei (diafragmare) se realizeaza doua operatii de o importanta essential in fotografie:
a) se adapteza luminozitatea obiectivului la conditiile de expunere impuse de iluminarea subiectului fotografiat;
b) se mareste profunzimea campului de claritate al obiectivului cu cat diafragma este mai inchisa si invers.
Obturatorul - un dispozitiv care controleaza cat timp este expus filmul la lumina.
Vizorul - un dispozitiv folosit pentru a incadra eficient imaginea care va fi inregistrata pe film.
Sistemul de transport desi nu este o componenta propriu-zisa a aparatului, este totusi important in functionarea acestuia.
La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus, dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este automat.
Despre obiectiv: Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o lentila subtire convergenta.Ea formeaza in apropierea partii posterioare a camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o distanta mai mare decat dublul distantei focale a lentilei.Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata de aparatul fotografic.Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este variabila.
Energia undei luminoase care cade pe emulsia fotografica are un efect chimic.Actiunea acestui efect este limitata in timp si se numeste timp de expunere.
Filmul va fi cu atat mai iluminat cu cat dimensiunile sunt mai mari si obiectivul va fi mai apropiat de el. Diametrul partii active a obiectivului poate fi reglat cu ajutorul diafragmei.
Exista o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite denumiri comerciale.Important este gradul de corectare a aberatiilor lor. In functie de caracteristicile lor specifice putem mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj).
De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta focala.
Despre obturator: Acesta poate fi situat chiar in fata filmului (obturator in plan focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator central).
Un aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili durata deschiderii obturatorului. De asemenea, trebuie sa existe un declansator care sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului.
Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza neagra, cauciucata, opaca, care se infasoara pe un tambur si se elibereaza prin apasarea unui buton, de catre un arc spiral. I se mai spune obturator de placa sau focal si are o fanta de a carei viteza de deplasare depinde timpul de expunere. Perdeaua se afla in imediata apropiere a stratului fotosensibil.
Obturatorul cu perdea prezinta, in general, avantajul de a lucra cu timpi scurti de expunere (pana la 1/2000 s), dar si unele dezavantaje. Astfel, la temperaturi joase, perdeaua se misca mai incet, iar la fotografierea subiectelor in miscare rapida, imaginea acestora poate aparea deformata, de asemenea marginea cliseelor poate aparea in anumite cazuri expusa neuniform.
Cercetarile stiintifice, de la cercetarile in spatiu la cele subatomice se bazeaza pe fotografie. Istoria dezvoltarii fotografiei arata ca in secolul 19 fotografia era domeniul catorva profesionisti deoarece necesita aparate mari si placi fotografice de sticla, dar in primele decenii ale secolului 20, odata cu introducerea rolfilmului si a aparatului portabil, a captat atentia publicului larg.
In ziua de azi industria ofera fotografilor amatori si profesionisti o mare varietate de aparate si accesorii
Lumina este esentiala in fotografie. Aproape toate formele de fotografie se bazeaza pe proprietatile unor cristale de argint, compusi chimici ai argintului si a unor halogeni (bromina, clorina sau iodina), sensibile la lumina. Aceste cristale se gasesc sub forma de emulsie (o pelicula fina gelatinoasa) care se afla in filmul fotografic.
Fotografia se bazeaza asadar pe principii fizice si chimice. Sensibilitatea la lumina a compusilor argintului este principalul principiu chimic utilizat. Principiile fizice care guverneaza sunt cele ale opticii si ale fizicii luminii. Termenul generic de lumina se refera la portiunea vizibila din spectrul radiatiilor electromagnetice, care includ unde radio, raze gamma, raze X, infra-rosii si ultra-violete. Pentru ochi unda cea mai lunga este rosu, iar cea mai scurta albastru.
Dar oare cum a aparut fotografia pentru ca mai apoi sa evolueze in ceea ce este in ziua de azi? Care este istoria de inceput a stiintei fotografice?
Dezvoltarea proceselor fotografice a inceput cu recunoasterea faptului ca anumite substante chimice isi schimba noanta sau culoarea datorita expunerii la lumina. Dupa anii 1820 a inceput cercetarea pentru a reusi fixarea permanenta a imaginii obtinuta prin expunerea la lumina. Din acei ani si pina in ziua de azi oamenii de stiinta au rafinat si imbunatatit procedeele chimice si optice ale proceselor fotografice.
Primele incercari
Cea mai veche fotografie care s-a pastrat este datata din 1826 sau 1827 si este imaginea unei curti interioare vazuta de la fereastra sa de catre francezul Joseph Nicéphore Niepce. Poza a necesitat o expunere de 8 ore. Rezultatul obtinut a fost un pas enorm pentru cercetarea in domeniul fotografiei.
Incercari notabile de a captura imaginile sunt si cele ale britanicilor Thomas Wedgwood si Sir Humphry Davy la sfirsitul secolului 18. Din pacate, ei nu au reusit sa fixeze cu succes imaginile pe care le-au creat. Imaginea lui Niepce, desi bine fixata pe hirtie, nu avea calitatea necesara care ar fi asigurat adoptarea acestei noi tehnici. A trebuit ca un alt om de stiinta, Louis Jacques Mandé Daguerre, care a devenit asociatul lui Niepce si a continuat sa lucreze indépendant dupa moartea acestuia, sa aduca aceste prime tentative la un nivel care sa asigure succesul la public. Daguerre a creat imagini simple direct pe support de metal.A facut experimentele in anii 1830, iar in 1839 a facut anuntul istoric al descoperirii procesului ce avea sa poarte numele sau. Acesta implica expunerea unei placi de cupru argintata, developarea imaginii in vapori de mercur si fixarea acesteia in solutie de sare. Imaginile rezultate erau foarte fragile la atingere si trebuiau sa fie protejate de o sticla, dar erau capabile sa pastreze si cel mai mic detaliu.
In aceeasi perioada, a anilor 1830, fizicianul britanic William Henry Fox Talbot facea propriile sale experiente. Primele succese le-a avut in 1835 si includeau imprimarea imaginii frunzelor unei plante facute cu aparatul sau de fotografiat in miniatura (supranumit si aparatul “ cursa de soareci ”). Acestea erau imagini negative imprimate pe hirtie, preparate cu solutii de saruri de argint, sensibile la lumina, fixate intii in saruri obisnuite si, mai apoi, la sugestia lui Sir John Herschel (renumitul astronom englez), in trisulfat de sodiu, cunoscut si ca “ hypo ”.
Urmatorul pas important in cercetarea lui Talbot a fost descoperirea unei imagini “ latente ”, produsul invisibil al unei expuneri scurte, care putea fi developat chimic.
Roll-Filmul
Urmatorul mare pas in dezvolatrea fotografiei a fost aparitia la sfirsitul anilor 1880 a roll-filmului. Meritul pentru aceasta descoperire ii revine americanului George Eastman. In 1884 Eastman a introdus roll-filmul , care permitea expuneri multiple, mult mai practic ca negativul pe sticla. Dezvoltarea tehnicii fotografice a continuat asadar prin cercetarile lui Eastman. Acest american, angajat timp de 14 ani al unei banci, a fost pasionat de fotografie, si a infiintat in iunie 1881 o companie care fabrica si distribuia in toata America placi fotografice pe baza de colodiu umed. Dar eastman avea o idee inovatoare, aceea de a schimba placile de sticla, frgile si incomode. La inceput a incercat cu o hirtie tratata cu niste substante speciale. Mai apoi, cu ajutorul unui tinar chimist a scos primul suport pentru fotografie transparent, suplu, si aconstruit o noua masina adaptata la acesta. Suntem in anul 1888, an in care Eastman a ales numele de KODAK pentru inventia sa, ales astfel pentru ca se poate pronunta la fel in aproape toate limbile cunoscute. A fabricat un aparat usor de fotografiat si un film care permitea 100 de expuneri. Aceste poze erau facute de un amator, care apoi expedia aparatul la Rochester si primea inapoi pozele imprimate, ca si apartul sau incarcat cu un nou film, totul pentru un 10 dolari. Tot atunci eastman a lansat sloganul publicitar al firmei sale, care a facut inconjurul lumii si nu a fost uitat nici la 100 de ani :”You press the button, we do the rest!”. Succesul a fost imens. Era de ajuns sa apesi un singur buton, pentru ca sa devii magician. Fotografia nu mai era apnajul specialistilor, devenise accesibila oamenilor de rind.
La mai mult de 100 de ani de la acele evenimente, procedeul nu s-a schimbat, dar perfectionarile aduse au fost multiple. Sensibilitatea la culori a fost mult imbunatatita, placa devenind sensibila si razele ultraviolete, la infrarosii si la razele X. Lumina artificiala a permis fotografierea in timpul noptii si in camerele intunecoase, dar si marirea imaginilor.
Fotografia in culori
Dorinta publicului de a se bucura de fotografii in culori este evidentiata de frecventa cu care coloratul de mina era folosit la primele fotografii. In special aceasta metoda era folosita in cazul daguerreotipului. Daguerrrotipistul londonez William Edward Kilburn a inregistrat cel mai mare succes in colorarea pozelor sale, tindu-le o tenta naturala.
In 1855 fizicianul englez James Clerk Maxwell a definit baza teoretica a fotografiei in culori. El a inteles principiul celor trei culori primare care sunt baza pentru toate culorile.
La inceputul sec 20 au avut loc multe experimente, pentru ca in 1904 fratii AuguAuguste and Louis Lumicre au anuntat dezvoltarea unei tehnici. In 1907 si-au patentat descoperirea sub Autochrome plates.
Aceasta va ramine cel mai popular proces, suportind competitia a multor alti producatori pina in anul 1935, cind a aparut Kodachrome, care utiliza roll-filmul.
Fotografia digitala
Ultima etapa in dezvoltarea recenta a stiintei fotografice o realizeaza fotografia digitala. Camerele cu roll-film sunt aproape date uitarii de marea majoritate a consumatorilor, cu exceptia profesionistilor traditionalisti. Camerele digitale inregistreaza in memoria lor digitala fotografia, putand apoi sa fie transferata pe alte suporturi magnetice (calculator) sau pe hartie (la fel cum se intampla cu imaginile impregnate pe roll-film). Avantajele sunt nenumarate: spatiul incomparabil mai mare de pastrare a pozelor (nu mai depindem de cele 36 de pozitii ale unui roll-film), posibilitatea prelucrarii pe calculator, vizualizarea in timp real a fotografiei facute, foarte multe posibilitati de setare a aparatului.
